Deci, somnoroasa si plina de "entuziasm" ca ma duc la facultate atat de devreme , imi ocup un loc un metrou, cuminte, privind in prealabil daca este cineva care are totusi mai multa nevoie decat mine de acest loc. Stau linistita timp de o statie, cand, la Eroilor, imbulzeala mare, multe doamne, eu copil simtit, cedez locul...degeaba. Ma ridic, ii spun ca poate sta si nu se uita la mine. Ok, poate nu m-a auzit, si totusi.... Da, stiu, se mai intampla...A doua oara, cedez locul unei doamne in jur de 45 de ani, care mi-a aruncat o privire cam ciudata..poate era suparata si nu avea chef de nimic, dar macar s-a asezat.. Stiu, nu trebuia sa fiu rea atunci cand mi s-a parut ca are aere de superioritate, dar picatura care a umplut paharul a fost cand o doamna bine aranjata, aproape ca ma certa ca i-am cedat locul. A tinut sa-mi precizeze ca nu vrea sa stea, cu un ton deloc placut: "Nu domnisoara, nu vreau sa stau!". Aproape ca ii luasem, nu cedasem locul:)) Nu stiu daca ii placea sa stea in picioare sau doar avea o problema cu persoanele care incearca sa fie dragute, dar de atunci m-am hotarat clar sa nu mai las asa, orisicui, locul meu. Ca pana la urma nici pe mine cand ma doare stomacul nu ma lasa nimeni sa stau, ca vorba aia, sunt tanara.