Jocul vietii

Inchisa in propriile-mi ganduri stand in masa amintirilor mele din visul ce a fost spulberat odata cu plecarea ta .

Daca as putea sa dau timpul inapoi nu m-as lasa prada ezitarii.Cu ce sunt eu de vina daca rodul dragostei noastre s-a prabusit?

Oare de ce ... ? Oare de ce acum stau singura si vars o lacrima pentru fiecare regret al meu si inund sufletul mintii mele cu amintiri amare ... de ce ?

Dar oare...eu sunt de vina?Oare printre aceste pareri de rau uitate de mult in intuneric .. se afla si a mea? Oare am gresit?De ce n-a fost de ajuns grija pe care ti-am purtat-o ora de ora , minut de minut , clipa de clipa ? Oare de ce ? Iar stau si imi coplesesc si mai mult sufletul de durere .

Acum stiu ... nu te mai am .Tu ti-ai ales calea .. ai plecat pe un drum al tau .. m-ai lasat singura sa plutesc in intuneric . M-ai lasat singur sa traiesc pe acest pamant lipsit de mila pentru cei ca mine..

Acum stiu .. am gandit gresit ... cum am putut crede ca te-am pierdut .. cum am putut gandii oare ca eu pe tine cu adevarat te-am avut .. ? Cum am putut sa-mi fac sperante pentru o iluzie scrisa-n stele cu firul viselor eterne ... ?

Acum stau .. stau singura si scriu in jurnalul asta blestemat . Oare daca ai fost o iluzie, daca tu chiar nu ai existat pentru mine, de ce te port si-acum in gand .. Nu trece minut fara ca macar un fir de speranta sa-mi zboare inapoi la tine

.

Deci, eu una sunt speechless.Povestea asta e scrisa de sormea cu o gramada de vreme in urma si eu de abia acum am vazut cat de frumos scrie. A participat la un concurs cu ea si a luat locul al doilea, dar eu sunt sigura ca merita primul loc. Doar e sormea, nu?:P