Pupica si bunul simt

Nu stiu de voi, dar mie imi placea sa fiu respectuoasa in mijloacele de transport in comun. Si vorbesc la trecut pentru ca, de cateva saptamani nu mai sunt asa! Invatata de mica sa acord prioritate doamnelor si persoanele varstnice, m-am conformat, timp de mai bine de un an de zile. Dar de anul acesta in octombrie, nu stiu ce s-a intamplat cu toti oamenii...

Deci, somnoroasa si plina de "entuziasm" ca ma duc la facultate atat de devreme , imi ocup un loc un metrou, cuminte, privind in prealabil daca este cineva care are totusi mai multa nevoie decat mine de acest loc. Stau linistita timp de o statie, cand, la Eroilor, imbulzeala mare, multe doamne, eu copil simtit, cedez locul...degeaba. Ma ridic, ii spun ca poate sta si nu se uita la mine. Ok, poate nu m-a auzit, si totusi.... Da, stiu, se mai intampla...A doua oara, cedez locul unei doamne in jur de 45 de ani, care mi-a aruncat o privire cam ciudata..poate era suparata si nu avea chef de nimic, dar macar s-a asezat.. Stiu, nu trebuia sa fiu rea atunci cand mi s-a parut ca are aere de superioritate, dar picatura care a umplut paharul a fost cand o doamna bine aranjata, aproape ca ma certa ca i-am cedat locul. A tinut sa-mi precizeze ca nu vrea sa stea, cu un ton deloc placut: "Nu domnisoara, nu vreau sa stau!". Aproape ca ii luasem, nu cedasem locul:)) Nu stiu daca ii placea sa stea in picioare sau doar avea o problema cu persoanele care incearca sa fie dragute, dar de atunci m-am hotarat clar sa nu mai las asa, orisicui, locul meu. Ca pana la urma nici pe mine cand ma doare stomacul nu ma lasa nimeni sa stau, ca vorba aia, sunt tanara.

Bine, asta nu inseamna ca daca vad o femeie insarcinata sau pe cineva care chiar are nevoie, nu las sa stea, dar asa, cu gratuitatile de pana acum, mai slabut. Intr-un final, traim intr-o tara in care nesimtirea e pe ordinea de zi, cu cine sa fiu eu simtita??