Doar o zi..

Azi m-au enervat:

1. semafoarele mereu rosii

2. tampeniile alea de coduri gen 428, 34 de pe cartile de la biblioteca! GOD, erau 100 de 428, alte cifre si litere!!!

3. oamenii care se dau mai destepti decat sunt

4. oameni care nu ma lasa sa vorbesc( si care pe deasupra mai vorbesc si aiurea)

5. vanzatoarea din librarie

6. liftul stricat( nu am mai urcat 6 etaje de cand...habar nu am cand a fost ultima oara:)))

7. administratora

8. oamenii care au mancat in autocar salam inainte de plecare si care au vorbit tot drumul pana au coborat in capul meu in limba rroma!!!macar de intelegeam ceva...( ah ce bine a fost fara atata trancaneala!!)

9. mancarea prea fierbinte

10. banii prea putini

11. durerea asta de cap insuportabila!!

12. si in cele din urma...eu! chiar am fost enervanta azi! de-a dreptul!

Daca stau sa ma gandesc bine, nu a fost o zi asa de rea!aa...am uitat sa precizez ca m-am imbracat mult prea gros si am murit de cald! Ei, da, am zis dinainte ca sunt mofturoasa!

Sau poate e doar de la SPM si vreme( vesnicele mele scuze:))

Maine sigur va fi mai bine!!!

Some photos

Duminica...frig..innorat..plictiseala...

Eu...poze din vacanta..photoshop:

Eu si engleza:)

Se face aproape o saptamana de cand tot vreau sa povestesc despre inscrierea mea la cursurile de la British Council, dar se pare ca am avut o stare prelungita de lene..

Deci, m-am inscris. Marti. Am dat un test, toate bune si frumoase la gramatica, toate proaste la speaking. Ei, nu chiar toate, dar aproape. Eu chiar nu pot sa port un dialog mai mult de3 min fara sa ma balbai si fara sa ma fac rosie-verde-galbena-albastra...dar gata, de acum sper sa fie totul mult mult mai bine. Sunt intr-o grupa de post-intermadiar si sunt gata sa invat sa vorbesc in engleza.

Si uite asa am avut primul curs vineri. Foarte interesant. Chiar fac cu o englezoaica. Si chiar imi place. Sau cel putin primul curs a fost tare placut. Sunt in grupa cu oameni mari, ink vreo 2 fete de varsta mea, dar am facut cunostinta cu toti intr-un mod la care nu m-as fi gandit: a pus pe 4 dintre noi in cerc si restul se ducea la fiecare persoana si discutam pentru 3 minute. Si asa am ajuns sa aflu ca nu sunt singura care nu e experta intr-ale limbilor straine si ca si ei isi doresc la fel ca si mine sa invete sa vorbeasca engleza. De fapt, "I came here to improve my English" a fost cea mai intalnita propozitie.

Sunt foarte draguti toti si sper sa ramana asa si de-a lungul cursurilor. A...si stiti cu cine mai sunt in grupa? Adriana Muraru. Bine, nici eu nu stiam cum o cheama, dar o stiam de la televizor, de la stiri. Si e mult mai draguta ca la tv. Si mai sunt si cu sora lui Adrian Enache, o doamna foarte de treaba si stilata, care mi-a placut inca dinainte sa aflu cine este. Si cu multi alti "omi"( cum zicea nasa mea cand era mica) mari si importanti, asa cum o sa devin si eu( si nu numai):)))

Nu v-am zis ca pe profa mea o cheama Bron, e doar de 2 saptamani in Romania, locul ei preferat e Mexicul si, din pacate, a omorat un cangur cu masina. Si a studiat in Barcelona, stie sa schieze si nu are inca o masina aici. Bine, stiu ca astea nu erau neaparat de zis, dar mi le-am amintit usor pentru ca am facut un joc cu lucruri adevarate si false despre ea.

In concluzie, nu am dat banii degeaba. Numai ca vorbesc o ora jumate numai in engleza si tot e ceva. Asa ca, daca vreti sa va inscrieti vreodata si vreti sa aflati mai multe dinainte, puteti sa ma intrebati, pentru ca si eu am vrut sa stiu mai multe si pe mine nu m-a putut ajuta nimeni..

Povestea soricelului

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.

- Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul... Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.

Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:

- Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă.

- Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:

- Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.

Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Vaca îi spuse:

- Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.

În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.

Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos.

Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.

Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.

Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.

Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp.

La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.

Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte: Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.

Invat, traiesc, gandesc!

Stau in fata monitorului de mai bine de 15 minute si pur si simplu nu stiu cum sa incep. Am o groaza de ganduri care imi trec prin minte, dar nu imi vine sa vorbesc despre nimic in mod special.

Sunt trista. Ma deprima vremea asta. Azi mi-am dat seama de multe chestii..de exemplu, nu stiu engleza pe cat ar trebui sa stiu. Nu aveti decat sa radeti, dar mi se pare total neinteresant sa invat tot fel de cuvinte gen mumble, mutter, splutter pe care nu o sa le folosesc intr-o discutie obisnuita. Nu-mi place totusi ca nu le stiu asa ca ma duc marti sa ma inscriu la cursurile Cambridge,pana la urma am invatat si pana acum multe chestii nefolositoare!

Am aflat si ca trece vremea pe langa mine si eu sunt prea cuminte! Eu nu beau, nu fumez, nu vorbesc urat, nu fac dezordine, nu fac nimic din ce ar trebui sa faca cineva de varsta mea. M-am plictisit de atata stare de liniste! Nu ca ma apuc maine sa fac ce am zis mai sus, dar abia astept sa incep facultatea ca sa ies si eu mai des in cluburi, asa de nebuna. Sa dansez pana nu mai pot. Asa cum faceam odata fara sa imi pese de ce crede lumea.

De cate ori vreau sa demonstrez cuiva ceva, niciodata nu imi iese. Astazi, singura zi in care tata sta acasa, vroiam sa ii arat ca mananc mult mai bine ca de obicei si nu-mi mai e asa de rau. Numai ca azi m-am trezit tarziu, nu mi-a fost aproape deloc foame si mi s-a dat tot programul peste cap. S-a dus odata cu el si intentia mea de a ii arata ca eu chiar mananc o data la 2 ore, asa cum vrea el. Stiam eu de mult ca planurile nu sunt bune niciodata, dar nu credeam ca se va aplica pana si la asa ceva.

In concluzie, sunt foarte SPM-ista, plus ca mai stau si cu frica in san pentru interviul si testul de plasare in grupe la British Council, de parca e examen de admitere, nu doar un curs pe care singura am vrut sa-l fac!

C'est la vie! Noroc ca m-a mai inveselit sormea cand m-a lasat sa-i fac breton. Nu de alta, dar e fericita ca ii sta bine si astfel am scapat si eu de ulterioarele probleme gen tipete, plansete, greva fiecare in camera ei.

Da, gata, cred ca ma duc sa ma culc, daca mai stau sigur mai gasesc chestii de aberat!

3D

1. Te privesc si ma privesc si nu stiu ce se intampla cu mine. Simt lucruri ciudate pe care nu mi le pot explica...ma enervez si ma supar cand esti cu mine, dar mor de dor cand nu esti. Te doresc si in acelasi timp te resping! Te privesc si ma privesc si tot nu stiu ce se intampla cu mine...

   

2. Iubirea..se fac cele mai mari nebunii in numele iubirii pentru ca atunci cand cineva iubeste se simte intr-o alta lume. Trecutul se uita, prezentul se dizolva, iar viitorul nu exista.Asa este iubirea, nebuna, temerara, te absoarbe, te consuma, te devoreaza. Dar mai presus de toate te face sa simti ca iti traiesti viata!

   

3. Nu exista o singura realitate, pentru ca imaginatia ta o poate transforma si mintea ta poate deschide toate portile si poate ajunge pe toate drumurile vietii...ca marea in imensitatea sa si ca universul in infinitatea lui...ca omul ce are pacea in inima si iubirea in privire..

   

(texte gasite in agenda mea veche de amintiri)

Incepem scoala!

Incepe scoala! Nu pentru mine, eu mai pot lenevi in voie inca doua saptamani, incepe scoala pentru sormea. Clasa a 8a. Teze nationale, meditatii, stres, emotii si , bineinteles, toata familia pe capul ei.

Toata familia in frunte cu mine. Nu pentru ca nu s-ar descurca, ci pentru ca vreau s-o ajut, sa-i fie mai usor.

Si uite asa, de ieri gata, am inceput cercetarile si pregatirile. Trezirea dimineata!! Bine bine, sa nu exageram cu orele matinale, un 10 pentru Lari a fost de ajuns, spalat, imbracat si fuga in oras. Incepem noi clasa a8a, dar trebuie sa ne si aranjam, nu? Dintr-o ora, timpul pe care il acordasem initial vizitelor magazinului, am ajuns la doua ore jumatate. Tot acest timp in care ea a probat haine peste haine si eu doar imi dadeam cu parerea. Ei bine, nu! Nu imi place sa fac asta, mai ales cand eu nu imi cumpar nimic, dar pentru Lari ce nu fac eu??

Obosita, dar fericita, a ajuns acasa si s-a dus repede la calculator( obiect prea putin folosit anul asta scolar), iar eu am inceput sa sun in stanga si in dreapta, sa fac rost de numere de telefon pentru profesorii de meditatie. Totul a decurs foarte bine, o sa revin atunci cand isi va afla si sormea orarul, asa ca am fost destul de multumita ca m-am descurcat singura.

Pentru ea nu-i deloc grozav cand stie ca anul asta trebuie sa invete, dar sunt sigura ca se va descurca si va intra acolo unde vrea ea. Si nu, nu ma uraste ca o pun sa invete, in momentele ei de sinceritate imi multumeste ca ma ocup si am grija de ea, deci asta trebuie sa fie de bine, nu?

Si uite ca rolul meu de surioara-mamica a inceput. Ne asteapta un an greu, dar noi suntem gata sa-i facem fata cu brio!

Interviul vietii

mi l-a trimis sormea pe messenger, nu stiu cine vorbeste, dar fetita asta este absolut adorabila! o sa va placa! sunt convinsa!!!

Nunta in familia Bush

Draguta mireasa, draguta rochia...aa..si interesante invitatiile.

Un ghiveci simtit!

Am o mare problema cu Ari, catelul meu: zgarma in toate ghivecele posibile din casa( si nu sunt putine), imprastie pamantul peste tot si o lasa pe mama fara o groaza de pamant necesar unui ghiveci, lucru ce o enerveaza teribil si o face sa ma ameninte de fiecare data ca il va da afara.

Eu il vreau pe Ari in casa, e prea alb si dragut sa stea in curte, asa ca m-am pus pe cautat modele de ghivece, poate poate dau peste ceva interesant... Si da, am gasit. Nu e chiar modelul pe care mi-l imaginam, nu e nici macar potrivit pentru situatia mea, pentru ca florile sunt chiar mult prea ingrijite, dar interesant clar este. Se conecteaza la usb si asigura o viata lunga si frumoasa florilor!

Ajunge!

Pe cine mint oare ? Mi te-ai fixat in cap si nu-nteleg de ce ... tu rascolesti in amintiri si niciodata nu-mi dai pace.Ma strigi si imi dai sperante false c-ai putea vreodata sa ma ierti ..cand de fapt tot ce doresti este sa imi chinui mintea cu amintirile frumoase ce le-am trait amandoi . Nu ne parea rau , nu ne durea .. nu simteam nimic .. ce repede se schimba totul .. nu mai sunt acele vremuri .. totul s-a dus , insa mintea mea tot mai spera la tine.Tot tu esti centrul dragostei mele...

Din nou .. stau iar si plang si-mi vars lacrimile pentru cine .. pentru tine ? Pentru cel care mi-a lasat un gol imens in inima ? Pentru vrajitoarea mintii mele . Pentru blestemul ce m-a facut sa te iubesc ?

Multe ganduri ma incearca , dar acum am realizat . Tu ma lovesti , eu ma ridic , tu nu-mi dai pace , nu zic nimic , tu m-ai lovit , eu te-am iertat , dar acum oare .. mai sunt legata ?

Nu stiu ! Nu pot ! Nu simt ! ... Nu simt ?! Iar ma pierd in intunericul inimii mele , iar ma inec in durerea pe care tu mi-ai provocat-o ? De ce a trebuit sa se intample asa ?! Ce ai facut tu din viata mea !? Nici eu nu cred ca mai stiu ...

Adorm acum plangand pe perna durerii , mai vars o ultima lacrima de ADIO si ma las purtata de gandurile negre in abisul care mi-a dat pana acum speranta .. care m-a lasat sa visez la tot ce era mai bun pentru noi doi . Ma duc inapoi . Il vreau ! Il simt ! Deja ma cufund in el si stiu ca unde voi pleca acum va fi capatul sperantelor pentru mine , insa dragostea ce eu ti-o voi purta si atunci in suflet sa nu mi-o uiti , sa nu mi-o pierzi .. sa ai grija de ea , caci a fost pretextul ce m-a tinut in viata pana acum . TU esti alinarea mea. TE IUBESC !

Un alt superb eseu a lu' Lari!

Jocul vietii

Inchisa in propriile-mi ganduri stand in masa amintirilor mele din visul ce a fost spulberat odata cu plecarea ta .

Daca as putea sa dau timpul inapoi nu m-as lasa prada ezitarii.Cu ce sunt eu de vina daca rodul dragostei noastre s-a prabusit?

Oare de ce ... ? Oare de ce acum stau singura si vars o lacrima pentru fiecare regret al meu si inund sufletul mintii mele cu amintiri amare ... de ce ?

Dar oare...eu sunt de vina?Oare printre aceste pareri de rau uitate de mult in intuneric .. se afla si a mea? Oare am gresit?De ce n-a fost de ajuns grija pe care ti-am purtat-o ora de ora , minut de minut , clipa de clipa ? Oare de ce ? Iar stau si imi coplesesc si mai mult sufletul de durere .

Acum stiu ... nu te mai am .Tu ti-ai ales calea .. ai plecat pe un drum al tau .. m-ai lasat singura sa plutesc in intuneric . M-ai lasat singur sa traiesc pe acest pamant lipsit de mila pentru cei ca mine..

Acum stiu .. am gandit gresit ... cum am putut crede ca te-am pierdut .. cum am putut gandii oare ca eu pe tine cu adevarat te-am avut .. ? Cum am putut sa-mi fac sperante pentru o iluzie scrisa-n stele cu firul viselor eterne ... ?

Acum stau .. stau singura si scriu in jurnalul asta blestemat . Oare daca ai fost o iluzie, daca tu chiar nu ai existat pentru mine, de ce te port si-acum in gand .. Nu trece minut fara ca macar un fir de speranta sa-mi zboare inapoi la tine

.

Deci, eu una sunt speechless.Povestea asta e scrisa de sormea cu o gramada de vreme in urma si eu de abia acum am vazut cat de frumos scrie. A participat la un concurs cu ea si a luat locul al doilea, dar eu sunt sigura ca merita primul loc. Doar e sormea, nu?:P

Invidia

INVÍDIE, invidii, s.f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia; pizmă

Aha! Stiam eu ca aceasta definitie va cuprinde o gramada de lucruri rele, dar, sincera sa fiu, ma asteptam sa fie mai multe. Asa ca am mai cautat si...am gasit o lista de sinonime care se potrivesc perfect cu ceea ce vad zi de zi..

INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg., în Bucov.) băsău, (înv. şi reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcăşeală, zăcăşie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. şi Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpştire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită faţă de...)

Probabil ca nu sunt singura, dar sunt sigura ca m-am saturat pana peste de atata invidie. Oriunde, la orice ora din zi sau din noapte vei gasi macar o persoana care sa se ofere sa fie geloasa pe tine. Dar de ce ca pana la urma aveti amandoi ce manca si respirati acelasi aer. Doar pentru ca are alt destin cel de langa tine, trebuie sa l pizmuiesti si sa-i doresti tot ce e mai rau??

Daca am fi si am avea toti aceleasi lucruri, ce farmec ar mai avea viata? Da, traim cu dorinta de a ajunge cat mai sus-in orice plan-, dar nu si cu speranta ca in cele din urma cel de langa noi va claca si se va alege praful de el.(Sau cel putin asa ar trebui ).Si ca sa fii sigur ca drumul spre esec este cat mai drept, nu ar strica niste intrigi bine gandite in timpul in care ti-ai putea face propriul drum mai drept.

DA, si eu mor de ciuda cand mananca langa mine o ciocolata intreaga, pe cand eu reusesc doar 6 cuburi.Dar stiu ca si daca il invidiez, nu voi schimba nimic. Asa ca mai bine ma concentrez pe mine. Deci, gelozia vine din frustrare. Mai grav e cand aceasta este la cote ai inalte...si, cu parere de rau, vad ca multa lume e foarte frustrata.

Am trecut de stadiul in care credeam a voi putea schimba gandirea oamenilor cu calm si ratiune, dar tot imi ramane o urma de speranta ca lumea nu va mai fi asa, si ca totusi exista si oameni care se bucura pentru tine..

De ce..

Probabil ca va intrebati de ce m-am apucat sa scriu parti din jurnalul meu vechi..Simplu: asa am simtit nevoia.

Multi ma critica pentru ca sunt slaba. Da, sunt slaba si recunosc ca nu imi place asta. Deci, in niciun caz nu sunt slaba pentru ca asta imi doresc, cum multa lume spune. Sunt slaba pentru ca mi-e rau zi de zi, ora de ora. Nu ma plang, daca asta urma sa spuneti.M-am obisnuit. Stiu sa rad,sa iubesc, sa vorbesc cu prietenele la telefon, sa ma joc cu cateii etc..cu toate starile care ma incearca de-a lungul unei zile.

Mama si tata imi spun ca pun prea multe la suflet si de asta imi este si mai rau. Da, recunosc ca sunt mai sensibila decat ar trebui, dar daca s-ar vinde nesimtirea, as cumpara-o pe toata!! Cel putin asta e important, nu?:))

Prietenele mele nu prea stiu ce cred. Nici macar nu stiu daca vor citi ce scriu acum. Ele spun ca o sa-mi revin. Da, sunt sigura ca o sa-mi revin, dar va rog fetelor, nu va suparati pe mine ca nu ies mereu cand vreti voi in oras. Sa mananci iarasi ca un om normal nu e chiar usor si voi spuneti ca ma intelegeti, dar cateodata simt ca nu e asa. Dar cand nu o sa mai fie burta asta proasta, imi iau revansa! Promit!

Cristi...Cristi ajuta mult si stie si el asta, stie ca ii sunt recunoscatoare, asa ca nu mai intru in detalii:)

Asadar, am simtit nevoia sa clarific putin situatia- nevrand sa par vulnerabila cum mi s-a spus ca s-ar putea interpreta postarile- si sa le multumesc celor care m-au inteles cand mi-a fost rau! Si cum i-am spus si Corinei, astept happy end-ul ca sa rad de toate momentele astea.

Si abia astept sa mergem cu totii la un restaurant si sa manacam toate delicatesele posibile! plus tort cu martipan roz! yammy!!

19 aprilie 2006

"Am fost la Bucuresti. La doctor. Am slabit rau si ai mei sunt ingrijorati. Mi-au facut programare la doctorul Oproiu, la Medicover, pentru o consultatie si o endoscopie. Da, stiu, tocmai eu care nu suport sa vomit, trebuie sa ma chinui in halul asta! Am ajuns dimineata la clinica, eu fiind nemancata de ieri de la 6 seara. Nu ca as putea manca foarte mult, dar oricum. Era o groaza de lume la rand. O femeie de acolo mi-a spus sa nu imi fie frica, nu este asa de rau. Ea era la a 5a endoscopie. Eram transpirata si rece toata. Imi era rau. Am intrat cam dupa o ora de asteptat. M-a intrebat ce simptome am, m-a palpat pe stomac si mi-a spus ca ar fi mai bine sa fac o endoscopie. M-a pus pe partea stanga si mi-a spus sa respir adanc. Cred ca e cel mai aiurea sentiment sa-ti bage cineva un furtun destul de gros pe gat, alte doua persoane sa te tina pentru ca nu trebuie sa te misti si tu sa nu poti respira. Am inceput sa plang, dar am ajuns la concluzia in toata zapaceala aia ca ar fi mai bine totusi sa ma calmez daca vreau sa mai respir. Nu tin minte decat ca a spus la un moment dat ca mi-a ajuns si in intestinul subtire. Cand credeam ca se apropie salvarea mea- scoaterea tubului ala ingrozitor- am simtit cum tot ce exista in burta mea iese odata cu camera. Tind sa cred ca iesirea a fost mult mai rea decat intrarea in stomac. Cu ochii plansi si iesiti din orbite, intinsa pe pat, mi se spunea ca am reflux gastro-esofagian, cardia tot timpul deschisa- deci o foarte mare usurinta in a vomita- si , culmea, nu am avut ulcer. Mai mult, tratamentul pe care l-am urmat mi-a facut rau. Mai mult rau..dar ca o sa ma fac bine cu Motilium si Kreon. Ar fi bine totusi sa ma duc sa fac si un doppler ca sa-mi vada si celelalte organe.

O sa ma duc saptamana viitoare. Ce naiba sa mai fac. A ajuns sa-mi fie rau si dupa o felie de paine cu unt. O sa tin tratametul asta si sa speram ca imi va fi mai bine. Oricum, nu voi uita niciodata experienta de astazi...

P.s. Astazi e ziua lu' Cristi. Face 18 ani. E major, gata:d. Abia astep sa ma duc la ziua lui!Il iubesc:d"

1 decembrie 2005

"La multi ani! Asa ca de zi nationala!

Noroc ca stau acasa si azi si nu trebuie sa recuperam zilele in care a fost greva:d. Tu ce mai faci? Eu..deloc bine. Daca ai stii..mi-am facut analizele.

M-au pus sa beau bariu si mie aseara tocmai imi fusese rau. Mai mai sa vomit acolo... si mi-au spus ca am inceput de ulcer. Dar nu vreau sa mai stie nimeni asta, mai ales Cristi. A zis mama ca baietilor nu le plac fetele bolnavicioase. Mi-au dat Metronidazol, Losec, Eurovita si calciu si mi-au spus ca o sa ma simt mai bine. Mie totusi inca imi este rau dupa fiecare masa. Nu mai pot sa mananc decat un fel de mancare si ma simt asa de plina si imi vine sa vomit. Nu stiu ce sa ma mai fac. Sper ca isi va face repede efectul tratamentul asta pentru ca am inceput sa slabesc si nu imi place sa nu mai am fund..

Am uitat sa-ti spun ca saptamana trecuta de ziua noastra de 6 luni, Cristi mi-a dat un parfum ICE de la oriflame. A fost asa de dragut...il ador! Ma face sa-mi doreasc sa fiu sanatoasa, sa-mi revin cat mai repede!

Ma duc sa ma intind ca iar m-a luat raul. Sper ca data viitoare cand iti scriu sa-mi fie mai bine!"

21 noiembrie 2005

"Buna!

Hai k am inceput bine, nu mai imi mergea pixul bine. De fapt, nu ma simt nici eu prea bine, nu o sa scriu mult.

Azi a fost ziua lu' tata..a primit o groaza de cadouri si mi-a dat bani sa-i cumpar maine niste parfumuri pentru ca totusi asta nu a primit. Sper sa ma simt mai bine. Oricum trebuie sa-mi fac analizele pentru ca mi-e rau tot timpul de la stomac. Parca niciodata nu mi-a fost asa. Si tata mai spune si ca pun prea multe la suflet si mi se inchide stomacul la orice suparare. Sa fie oare din cauza ca sunt stresata si acum de Alina? De parca eu vreau sa fie asa...Oricum nu mai conteaza, stiu doar ca mi-e rau. Abia astept sa-mi treaca!

Am plecat, mai vorbim! pupici!"