Toti oamenii noi pe care ii intalnesti merita sa fie salutati cu un zambet!

joi, 31 iulie 2008

La cumparaturi

Aminteam aseara de faptul ca am fost la cumparaturi in weekend...dar nu puteam sa nu povestesc mai pe larg cum a decurs minunata seara:) Asa ca...pe locuri, fiti gata, start! Era deja 17:30 si, in ciuda insistentelor mele de a merge chiar atunci la shopping, colegul meu de cheltuit bani avea mari retineri ca doar, vorba aia, o data pe saptamana e turneul ala impresionant de poker si nu ne putem permite sa pierdem 10$...am plecat totusi cu gandul( mai mult el decat eu:P) sa fim acasa la ora 9. Toate bune si frumoase, dar unde mergem?

-Nu vreau in Plaza, hai in Mall Vitan. -Ba, Pupica, las' ca am auzit eu niste chestii aiurea si nu mai merg o perioada acolo.

-Pai..atunci hai in Baneasa, eu si asa nu am fost acolo pana acum, ma initiezi tu!

Dupa 15 minute de mers si o ocolire de inca 10 pentru ca am ratat intrarea, iata-ne ajunsi in sfarsit. Nu stiu cum a nimerit Cristi, dar am intrat exact pe partea cu magazine pentru femei. Vroiam neaparat costum de baie, Etamul era langa mine, eu ce puteam face?! Am intrat, bineinteles! Cine ar fi rezistat?! Am probat 2 costume, dar eu niciodata nu cumpar asa de cum am intrat, asa ca am ajuns la un compromis: ii cautam lui adidasi, si pe urma umbla si el cu mine din magazin in magazin. Nu stiu insa cum s-a intamplat ca am stat mai mult dupa el, iar eu am ajuns sa cumpar doar din 2 magazine...De
cum am intrat in Oviesse, am stiut ca imi voi lua multe de acolo..si asa a si fost! Rezultatul final: o jumatate de ora de stat in magazin si 4 bluze cumparate, o geanta si o pijama( O ador!). Cum de incaltat nu am gasit nimic pe gustul meu, ramanea doar costumul de baie sa mi-l mai iau si gata..mergeam in Carrefour:)) Ziceam mai sus ca niciodata nu cumpar din primul magazin in care intru..de fapt, cumpar exact din primul, dar doar dupa ce intru si in alte magazine. Ma bantuia costumul ala superb de la Etam, asa ca m-am intors fara niciun regret ca dau atatia bani pe el. Mall ul mall, oamenii plini de bani, coada la Etam...in fata mea, totalul de plata 740 ron. Eu- 150 ron. Semanam, nu? Asa am zis si eu.. La iesire ne astepta un Mercedes- nu stiu ce model- numai bun de castigat. Si stai si acolo la coada ca sa iei taloane de inscriere pentru tombola, ca doar vrem sa plecam in tur cu o super masina:))) 8 taloane, unul castigator- 1 expresso- pixul nu scria pe cartonul ala, markere nu mai aveau ( "le-au furat clientii"), ajungem in masina. Cand sa ma uit sa vad cati bani mai am, nu-i portofelul. Telefoane, aparat, tot , numai portofelul lipseste! Unde l--am lasat?! Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva! M-am intors cu speranta ca e totusi la Etam, numai acolo am fost asa cascata! Si da, era acolo, pus deoparte! Printre zambetul ironic al vanzatoarei si rusinea mea ca imi las portofelul pe masa altora de buna voie, il iau in cele din urma, multumesc mult si plec mult mai linistita, salivand din nou la ciocolatele expuse intr-unul dintre magazine. Eu= tare zapacita. Imi zicea mie Pupu ca niciodata nu stiu ce fac cu lucrurile din geanta, dar eu nu vroiam sa-l cred. E, uite ca mi s-a intamplat. Multumesc inca o data celor de la Etam pentru ca mi-au inapoiat portofelul. Multumesc si lui Cristi ca a avut rabadare la cumparaturi si a renuntat la turneu si multumesc si lui Ari si Zuri ca au fost cuminti si au stat mai bine de 5 ore singuri! Asa ca..e tare bine la cumparaturi daca ai bani, dar mai ales cap ca sa stii ce faci cu ei:))

miercuri, 30 iulie 2008

Pupicii si cateii

E miercuri seara si eu ma simt de parca weekendul de abia s-a incheiat. De fapt, chiar asa si este- am avut parte de un sfarsit de saptamana prelungit.

Planuita de mai bine de o saptamana, plecarea mea la Bucuresti a avut un scop bine conturat: sa sarbatorim ziua Corinei si sa avem grija ( eu si Pupicu') de Zuri. Numai ca eu am fost exact cum zice zicala romaneasca..am plecat cu pisoiul, cu catelul cu purcelul, cu totul:)

Ramasa fara nicio geanta de voiaj cat de cat mai mica, a trebuit sa apelez( mai bine zis sa ma milogesc) la trollerul lui Mihaita, pentru ca trebuia neaparat sa-mi intre absolut totul - haine, geanta, sandale, lenjerie, mancarea lui Ari, castronul si scutecele lui Ari si trusa cu cosmetice- intr-un loc, nu-mi place sa am o groaza de bagaje. Bine, nu chiar totul..catelul a stat cu mine, in masina. Da, l-am luat si pe Ari, nu v-am zis ca am plecat cu toate dupa mine? Apropo de Ari si masina...a fost groaznic, nu a avut deloc stare, un mare zapacit care pe deasupra a mai facut si pishu pe bancheta din spate, spre disperarea mea, dar mai ales a lui Cristi! Am ajuns in cele din urma la Zuri, care a reactionat neasteptat de bine in fata lui Ari. Au fost niste draguti, s-au alergat, au mancat si s-au jucat pana au adormit..cu noi in pat. Cu ocazia asta am invatat si ce inseamna sa ai catei in cap:)) Nu stiu cum fac, dar cand sunt la Bucuresti, niciodata nu pot adormi inainte de 4. Asa s-a intamplat si acum, astfel ca am dormit sambata cam toata ziua. Cam pana cand m-au sunat ai mei si mi-au spus ca mai au 100 de km pana ajung si ca ma roaga sa le iau mici si tigari din carrefour..great...Pupicu, trezeste-te, trebuie sa plecam, si, vorbesc serios! Cu greu am reusit sa iesim din casa, din cauza cateilor care erau mult mai nerabdatori ca noi sa ajunga afara. Acum vine partea grea...i-am anuntat deja de 4 zile pe ai mei ca vreau si eu bani sa-mi cumpar haine, dar intrebarea: "Cati bani vrei?" ma omoara! Daca le zic cat vreau, nu imi dau, daca le zic mai putin, imi dau dar, imi striga de fiecare data cand mai am nevoie de ceva. Exact asa s-a intamplat si de data asta..le-am spus sa-mi dea cat sa nu-mi scoata ochii,au insistat sa le spun, mi-au dat cam cat le-am zis eu si bineinteles ca seara mi-au facut capul calendar. Uff...parintii astia! Fericita ca am bani- fusesem "la cersit" si la tataie si una dintre matusi- am plecat la cumparaturi, lucru extrem de neplacut pentru Cristi daca nu trebuia sa-si caute si el de incaltat. Spre surprinderea noastra, Zuri si Ari erau intregi la venirea acasa. Adica Ari chiar a fost baiat cuminte si nu a muscat-o rau pe Zuri sau Zuri a fost fetita buna si nu i-a facut nimic daca zapacitul meu a muscat-o. Phiu...ce zi! Duminica au venit Corina si Marius de la Festivalul de la Sighisoara, am socializat:)), iar luni am fost la film. Am tot ocolit sa vad "Don't mess with the Zohan" , dar nu am mai ras de mult timp atat de rau la un film, mai ales la cinematograf. Bineinteles ca am adormit tot pe la 4 dimineata si trezirea noastra de la ora 10, marti, s-a transformat in ora 12:30. Destul de matinali totusi, fata de zilele precedente. Iti dai seama ca marti nu am fost buna de nimic, iar azi m-am trezit doar ca sa mananc. Dar nu ma plang, m-am simtit bine, am scapat putin de monotonia vacantei si abia astept sa plec la mare:d P.s: Corina, iarta-ma daca am pus ce haine nu trebuiau la spalat, iar daca nu iti gasesti ceva la locul lui, give me a call:d

joi, 24 iulie 2008

Povestea omului care merge pe sarma

A fost odata un om care o viata intreaga a incercat sa mearga pe sarma. Si, dupa multa truda a reusit, si atunci si-a luat sarma si a plecat in targ; a legat sarma dintr-un capat al targului in celalalt si a inceput sa mearga pe ea. Sarma era veche si s-a rupt. Atunci omul a cazut si a spus: " O viata intreaga inveti ca sa ajungi ceva si , cand crezi ca ai terminat, iar trebuie sa inveti. Uite si eu acum am cazut , mi-am rupt piciorul si cand s-o insanatosi iar trebuie sa invat sa merg pe sarma.
Si daca mereu inveti, cand te opresti tot nimic nu esti! Si atunci iti aduci aminte ca ai uitat sa fii copil! De ce? Fiindca invatai!

Funny cakes

M-am saturat sa vad peste tot retete de slabit, aparate, plasturi si alte tampenii! Nu inteleg de ce in toate revistele si pe toate forumurile sunt publicate sute de metode de a slabi, pe cand pentru a te ingrasa gasesti cu mare greutate cateva.
Sunt intr- o perioada in care vreau sa ma ingras si cu diversele mele probleme cu stomacul, tot mananc zilnic ciocolata. Mai putin azi... Nu am avut decat o cutie de Kinder si , pentru ca nu stau intr-o zona cu prea multe magazine, astazi am cam postit. De fapt, nu prea mi-a iesit. Am mancat virtual zeci de torturi in diverse forme care mai de care si inca ma minunez de cat de profesionisti sunt cofetarii respectivi. Voi posta cateva modele tare amuzante, asta asa ca sa nu fiu singura care a salivat la minunatiile astea:)

miercuri, 23 iulie 2008

"Stau si eu aici cu tine!"

Au trecut deja 3 zile de cand au plecat ai mei in concediu. A..nu nu nu! Nu sunt singura! De fapt, la mine in casa este mai mare agitatie decat intr-o perioada obisnuita. De ce? Pai..matusa mea a fost rugata sa stea cu noi ( cu mine si cu Lari) cat timp ai nostrii sunt plecati. Ea nu ar fi o problema, e la fel de zapacita ca si mine, insa Mihaitza, verisorul meu de 8 ani e un adevarat viezure prin casa. Si daca intr-o zi placuta de vara, prezenta lui in casa este destul de rara, ai mei si-au ales prostul moment de a pleca exact atunci cand vremea s-a stricat. Si da, normal, Mishu sta in casa, peste tot, in toate camerele, sunt eu, e si el, orice fac eu, trebuie sa faca si el. Sa nu ma intelegeti gresit, il iubesc ca e un scump cand vrea el si le povestesc tuturor nazbatiile pe care le face, dar parca sunt mai amuzante cand le face in prezenta altora! Vazusem la Tv ca va ploua si va fi innorat, asa ca ziua de miercuri mi-o planificasem ca zi de leneveala, doar sunt in vacanta. M-am trezit pe la 10 jumate si nici nu am apucat bine sa manac, apare Mihaitza: - Pot sa ma joc si eu la calculator..hai te rooooggg! - Pai vreau si eu sa stau, mai bine du te si mananca.. - Nu mi-e foame! - Bine, hai spala-te si schimba-te si vezi ce fac mamaia si tataie. - Nu am periuta si nu ies din casa pentru ca tuna si mi-e frica! GOOOD!!! deja incep sa ma enervez...am inchis usa la camera, dar am avut proasta inspiratie sa-l las pe Ari pe hol. Nici nu au trecut 3 minute, cand aud tipand:"Ari esti un nesimtit, pleaca de aici! Andreeeeee!!!" Nu se poate, iar incepe...era pe hol, cocotat pe fotoliu speriat de mogaldeata mea de catel. L-am luat pe Ari in brate si i-am spus sa se duca jos, pana il tin eu in brate. Intru in camera, Mihai dupa mine, in pat, isi luase niste bonibon si incepe sa manace. Cum catelul meu e cel mai pofticios posibil, incepe sa planga, sa latre, sa se transforme ( cum ii spun eu:p) si incep si mai tare sa ma enervez si ii zic iarasi sa plece. Nimic...salvarea mea a fost Lari, care enervata ca a fost trezita de urletele lui, ii ia la goana si se ia dupa el pe scari. Ce pot spune, vreo 2 ore am stat linistita. Problema vine dupa masa de pranz, eu inca somnoroasa, el plin de viata. Il las sa se joace pe calculator, numai ca nu se multumeste cu volumul aproape maxim, trebuie sa reproduca el insusi sunetele motorului. Se plictiseste mai repede decat m-am asteptat si cand credeam ca voi sta in sfarsit linistita, incepe sa se ia iar de Ari si el il musca din nou. Numai ca de data asta, Mishu al meu incepe sa planga in toata regula! Tocmai cand vroiam si eu sa dorm! Linisteste-l pe Mihai, dar si catelul, ca altfel nu rezolv nimic. Noroc cu animalele astea ca obosesc mai repede. Ari adoarme, ma pun si eu in pat, Mihaitza langa noi. Suparat ca nu il las sa faca niciun zgomot, pleaca si doarme in alta camera. Phiu...chiar am dormit:d Imi era dor de Pupicu' dar prea putin dispusa sa ies in oras, asa ca l-am chemat la mine la un film. Inainte- instruirea lu' Mishu: " Cat e Cristi aici, sa nu vii in camera! Vreau sa ma uit linistita la film!" Da aprobator din cap, eu sper sa fii inteles si astept vizita. Trec 5 minute, 10, nu apre Mihaitza. Wow, chiar m-a ascultat, nu-mi vine sa cred! - Ooaa.. Nestea! yamy!...si duce sticla la gura si nu se mai opreste Nu "salut Cristi", nu "pot sa beau si eu", nu nimic. Am chemat-o pe matusa mea, l-a luat, numai ca asta s-a intamplat pentru 2-3 minute. S-a hotarat ca sta cu noi la film. Pentru ca stiam ca matusa mea are de invatat pentru disertatie, l-am primit cu conditia sa se uite si el ca omu' la film. A..pai asa cine mai cauta prin toate sertarele dulciuri si cine il mai zgandarea pe Ari?? Incepe si Cristi sa se minuneze de activitatea existenta in casa mea si il invit sa stea o zi aici. Refuza categoric. Suportam cu stoicism zgomotul de fundal, care, nu , nu era de la film, si asteptam finalul. Devine interesant filmul- am uitat sa spun ca ne uitam la un thriller. Se presupune ca ar fi o crima. Sange pe o fereastra. Explicatia lu' Mishu- ketchup. Bine, adevarul e ca atat cat s-a uitat el nu a s-a aratat nici o crima, doar se vorbea despre si muzica aia il speria. Cand am considerat ca vor aparea chestii mai "de speriat" l-am rugat sa se duca jos, sa nu viseze urat. - Mi-e frica! Nu pooottt! - Hai ma Mihaitza ca te duce Cristi..si iese Cristi pe hol si il cheama. - Nu merge..mi-e frica..aprinde lumina! Se aprinde si lumina, vine si matusa mea sus sa-l ia in cele din urma si pleaca, insa nu inainte sa-si ia la revedere si sa ne spuna sa-i povestim si lui cum se termina filmul:))) Iubesc copiii, dar dupa intamplarile de azi, cred ca imi plac mai tare copiii cuminti. Si cum se zice ca de ce ti-e frica nu scapi, primul meu copil cred ca va fi la fel de nazbatios ca Mihaitza. Sper doar ca sa nu fie mai rau:))

Alvin and the chipmunks... si copiii

Sunt deja 2 zile de cand ma plictisesc groaznic..afara e prea urat sa stau, am facut cam tot ce trebuie prin casa, pe net si daca vreau nu pot sta mai mult de o jumatate de ora...deci, nu-mi ramane decat sa ma uit la filme. Stiu, eu care nu suport sa ma uit la filme singura..dar, nevoia te invata:))
Dupa ce ziua m-am uitat la April Fool's Day (chiar daca Pupicu' mi-a zis ca toata lumea zice ca e o porcarie, mie mi-a placut), noaptea am hotarat ca ar cam trebui sa ma uit la o comedie, nu de alta dar nu sunt asa de pregatita incat sa infrunt ploaia cu un thriller. Dupa lungi cautari , gandiri si razgandiri , am ales un film de animatie( primul pe care il vad in viata mea) , Alvin and the chipmunks. Probabil cu toti il stiti si l-ati placut, dar eu trebuie sa recunosc ca am dat play cu sufletul indoit. Dar pana la urma, nu aveam nimic interesant de facut si cum nici nu puteam dormi, am zis ca totusi ar trebui sa incerc. Concluzia? Super film! Veveritele erau absolut adorabile! Nu m-am gandit niciodata cum ar fi ca animalutele mele sa-mi vorbesca si sa-mi cante, dar Alvin, Simon si Theodore m-au facut sa le iubesc si mai tare! Cred ca ar fi tare interesant sa-mi faca si mie Ari un cantecel, macar unul de "noapte buna", dar nu cred ca e cazul sa-mi fac sperante atat de mari:) Nu mi s-a mai intamplat sa rad singura, dar aseara m-am simtit ca atunci cand ma uitam la desene animate si am adormit cu zambetul pe buze. Foarte incantata de filmul tocmai vizionat, am zis ca cea mai buna idee e sa ii pun si pe sora si verisorii mei sa se uite, doar doar s-or mai linisti si ei. Lorena( 12 ani) a fost foarte incantat de idee, Mihaita(8 ani) m-a intrebat imediat daca il poate vede si maine, iar pe sormea, Lari( aproape 14 ani) de abia am convins-o. s-au mutat cu totii in camera mea, toate bune si frumoase, incepe filmul! Vin dupa o jumatate de ora sa vad cam pe unde au ajuns si o gasesc pe Lorena pe jos, jucandu-se cu catelul si pe Mihai fara stare in pat. I-am asigurat ca va fi super mai departe si am plecat jos, sa bag la spalat. Pana sa urc scarile il vad pe Mihai cu Ari, se plangea ca nu il lasa in pace. Urc, Lari tocmai se muta cu tot cu perna la ea in camera, spunandu-mi ca poate il vede diseara. Singura care se mai uita cat de cat era Lorena. Deja dezamagita ca nu le place, am plecat sa strang rufele pe hol, cand, dupa 5 minute vine si Lorena sa se joace cu catelul. Si uite asa, au plecat cu totii din fata monitorului. Nu le-am mai spus nimic, dar nici acum nu pot intelege cum la un film animat nu se pot uita pe cand toate tampeniile alea cu monstrii si roboti sunt printre preferatele lor. Chiar daca am probleme cu intelegerea generatiilor viitoare, nu voi face prea multe eforturi deocamdata si imi ramane sa spun ca , pentru mine, o animatie este indeajuns de vesela pentru o zi plictisitoare!

luni, 21 iulie 2008

Declaratie de dragoste

- Andre, uite, mami si tati au aflat astazi ca barza o sa-ti aduca un fratior. - Cum un fratior? Eu vreau o surioara! Daca e baiat, eu nu il vreau langa mine! Cam asta a fost toata discutia la aflarea rezultatului ecografiei.Stiu totusi si momentul cand m-a intrebat tata daca imi este frica sa raman in casa ( aveam 5 ani si jumatate) pentru ca ei trebuie neaparat sa o ia pe surioara mea( nu mai vroiau sa ma contrazica) de la Doamna Barza. Aproape adormita, le-am spus ca nu mi-e frica, dar sa vina repede pentru ca vreau s-o vad. Si da, am vazut-o peste cateva zile si era fata. Spre surprinderea familiei si a doctorilor. La ecograf era baiat, eu vroiam o surioara. Se pare ca dorinta mea a fost mai puternica decat stiinta si asa a aparut Lari. Lari, numele de alint de la Larisa. Pentru toti e Ioana, numai eu ii spun Lari. Si, poate culmea, dar niciodata nu am gresit spunandu-i altfel! Si nici nu o voi face:) Am vrut sa scriu neaparat despre Lari , pentru ca, ea ,chiar daca este cu mult mai mica decat mine, este cea cu care ma mandresc. Pana acum un an, nu ne-am inteles foarte bine, eu mare, vroiam sa faca ce spun , ea mica si incapatanata, facea exact pe dos decat vroiam. Nu era zi in care sa nu ne ciondanim si sa ne reprosam una alteia cine stie ce prostii. Dar de cand am plecat la Bucuresti s-a schimbat totul...vorbim mai mult, mai des, ne dam sfaturi, ne acoperim una pe cealalta si ,cand trebuie, ne mai si certam ca altfel nu am mai fi surori:)) Stiu ca citeste ce scriu acum si i-am promis de vreo 2 zile sa-i pun niste desene facute de ea in photoshop, dar, iarta-ma, Lari, nu am avut dispozitia necesara. Legat de activitatea extra-scolara a surorii mele, ea stie foarte bine ca nu sunt de acord ca pierde atata vreme in fata calculatorului, dar face si lucruri productive: lucreaza in photoshop, modereaza forumuri, scrie compuneri si poezii, lucruri de care sunt sigura ca eu sunt mai mandra decat este ea. Am multe de invatat de la Lari, imi place ca se maturizeaza si sper ca stie ca eu mereu o voi ajuta cu atata cat pot! ( daca nu stiai, acum aflii:d). Sunt cam sentimentalista in momentul asta, lucru pe care nu imi place sa-l arat foarte des, dar sunt convinsa ca cei care au frati sau surori ma inteleg foarte bine, iar cei care nu au, va asigur ca v-ati dori pe cineva ca Lari! Voi posta si niste imagini facute de ea, printre care si portetul meu, despre care a recunoscut ca nu a invatat sa faca inca o gura inchisa..oricum seamna:))))..stiu stiu,nicio problema, radeti:))

sâmbătă, 19 iulie 2008

Cele mai scumpe

Fie ca ne este usor sau nu sa acceptam, exista persoane care isi permit lucruri scumpe, chiar foarte scumpe. Trebuie sa fie tare bine sa ai atatia bani incat sa poti sa-ti permiti unul din cele mai extravagante parfumuri, sau poate cei mai pretiosi cercei..De fapt, nu pot spune care este diferenta intre un lucru scump si cel mai scump, dar este clar ca pentru o femeie este o adevarata placere sa cheltuie cat mai multi bani pe produse care mai de care.
Enervata ca oja mea roz pal a sarit doar dupa cateva zile, am pornit hotarata spre google sa caut cea mai scumpa oja..probabil ca ea trebuie sa dureze mai mult, nu? Costa 250 $ sticluta si ne garanteaza ca o sa fim foarte stralucitoare. Si daca tot am gasit oja, am cautat si cel mai scump ruj..KissKiss Gold and Diamonds de la Guerlain la pretul de 62 000 $ Niciunei fete nu-i poate lipsi parfumul..si daca este Clive Christian No. 1 este cu atat mai bine. Problema exista doar daca nu ai 2 000$ :(( Eu nu prea port decat cercei de aur, dar pentru cei mai scumpi cercei as putea renunta..sunt superbi. Nu cred totusi ca as putea da 8,5 milioane $ pe ei. Lipsesc doar rochita si pantofii...rochia a fost a lui Marlyn Monroe si a fost vanduta cu 1 150 000 $..stiu cam mult, dar pare sa merite..iar pantofii "Cinderella Slippers" au 565 de diamante incrustate in platina. Pretul? 2 milioane de dolari...La asemenea pret mi-ar fi cam frica sa ies pe undeva cu ei, dar oricum nu sunt ai mei:) Daca aveti bani si nu stiati ce alegere sa faceti pentru o petrecere, acum cred ca v-ati lamurit.Distractie placuta, eu inca raman sa visez!

vineri, 18 iulie 2008

Azi, 18 iulie

Sunt neserioasa, stiu. Nu am scris de o groaza de vreme, dar am ajuns acasa. Ah, si tare bine mai este sa lenevesti..si sa tot lenevesti, numai ca trebuie sa te mai si opresti. Iar eu, acum, sa zicem ca m-am oprit:d Nu am avut intentia de a scrie prea multe despre viata mea pe acest blog, dar pana la urma, scriu ce simt, nu? Acum sunt aproape fericita. Mi-am facut camera in cele din urma..si mi-am luat laptop si mi-am pus net in camera! Stiu ca pentru majoritatea chestia asta nu e nimic iesit din comun, dar avand in vedere ca eu am stat numai cu sora mea in camera si practic ne bateam pe calculator si televizor, e ceva nou pentru mine.. Acum astept sa-mi iau sims-ul. De cand am auzit de jocul asta am fost disperata, dar niciodata nu am avut un calculator suficient de bun pentru a-l instala. Imi iau sims si vorbesc cu Lari(sora mea) pe mess.e tare ciudat sa fii la un perete distanta si sa vorbesti pe messenger, dar e foarte util, avand in vedere ca ea se exprima mai bine in scris( asa mi-a spus). Pauza 10 minute..a venit tata sa-mi vada camera. Dupa privire, pare la fel de multumit ca si mine. Daca tot are unde, isi verifica mailul si ne suspecteaza pe mine si pe sormea ca i-am trimis un mesaj pe site:)) Da de unde, eu nu am idei pentru un mesaj si sormea nu are timp, daca are ceva de zis, zice direct! Ee..pana maine uita! Nu ti-am spus ca am primit catel de la tata...bichon maltese ar trebui sa fie. Asa sustine cel de la care l-a luat si un veterinar. altul spune ca e corcitura, sormea zice ca e tomberonez, iar eu spun ca e un scump! E un dragut...nu stiu ce o sa ma fac fara el cand plec la bucuresti...se uita asa de frumos la mine..a mancat si are chef de joaca. Nu-l pot refuza.Oricum am spus destule azi..poate am fost putin cam serioasa..asa mai sunt eu cateodata! P.s: maine sper ca Ari(catelul meu) s-o vada pe Zuri(catelul Corinei), sa se placa si sa se joace:d